am văzut azi imaginea aia preferată, imaginea aia înlemnită-n mine de anul trecut: mere putrede rămase pe ramurile goale ale unui pom. un om încerca să le culeagă, aluneca pe scări. m-am bucurat. am venit de la sport cu muşchii în pioneze, acum îmi dau seama cât de anchilozată trăiesc, de fapt. o păpuşă anchilozată, asta sunt. o păpuşă din cârpe de şters pe jos.

ascult colinde, citesc, aş mânca ceva dulce  but no way:) călin zicea că formatul ăsta de blog cere o compensare a imaginii de un corp mai solid de text. imaginile astea, însă, spun mai multe, am devenit mai mult ochi şi mai puţin degete pe taste