azi andra face 19 ani. ziua andrei, aşa de apropiată sărbătorilor şi aşa înfiptă cum e în miezul iernii, tocmai în cea mai lungă noapte a anului, a fost mereu un moment cumva magic, la fel cum şi prietenia noastră închegată tot aşa, într-o dupăamiază întunecoasă, acum vreo 8 ani, pe când oraşul ăsta infect era încă o necunoscută în ecuaţii cărora eu una n-am reuşit încă să le dau de capăt. mă uit pe fereastra asta proaspăt spălată şi văd un cer mov şi un oraş de care mă simt tot mai străină, deşi încă mă plimb prin cartierul o.m. ca şi cum aş descinde în propriul meu corp, un corp îngheţat, ornat superficial cu becuri reflectându-se groteşti în geamurile încremenite ale grădiniţei, creşei şi liceului, perioada înjunghiate, sacrificate în locul copilului bolnav şi singur pe care îl găzduiesc încă într-unul dintre cuiburile astea încălzite precar la o sobă de teracotă, la fel de ineficientă ca prietenia aparentă şi prea atent croită a oamenilor noi. prefer să mă privesc în fotografii, acolo unde sunt inexpresivă şi rigidă, iar nu în oglinzile care fac din mine o evidenţă. şi mă încearcă un sentiment de invidie faţă de fata revoltată de dinainte de trecerea înspre existenţa trucată pe străzile unor oraşe mari. atunci puteam repeta oricând gestul unei regăsiri fragmentate, a unei reconstituiri lizibile şi logice chiar la nivelul ăsta pur fizic, prin plimbări cu funcţie curativă. acum spaţiul altcândva aşa de intim apropriat capătă ceva muzeal. şi luminiţele nu fac decât să-l spiritualizeze. e ciudat că pe fondul acestor întrebări în stare să deprime am găsit de cuviinţă să fac o urare uneia dintre cele mai dragi persoane cărora le-aş putea zice că i’m so glad that they stood in my way. nu are rost să mai tergiversez lucrurile (cuvintele), să afişez aici bucăţi de mitologie personală, etc. etc.

(pentru necunoscători, aceasta este “poza vieţii” şi nu putea lipsi de aici:)) )

aşa că “la mulţi ani, andra!” – dar nu pentru că aşa se zice, ci pentru că eu sunt neasemuit de egoistă şi chiar am nevoie să te ştiu prin preajmă până la adânci bătrâneţi, în o.m. sau la sute de km depărtare.