m-am trezit cu o mare durere de cap – suta la suta autoprovocata. am adaugat cateva gafe memorabile contorului meu si-asa umplut pana la refuz, am facut (cred, iar) o impresie proasta si am mai si baut vreo 2 pahare de vin, un cosmopolitan si o bere redd’s. insuportabil de mult pentru capul, sangele, stomacul si reputatia mea victoriana. acum ma grabesc sa pun lucrurile-n ordine si ma abtin sa-mi revad schemele incoerente si sacadate de bridget jones – din cap pana-n picioare. si azi-noapte, chinuindu-ma sa adorm cu vreo intamplare de peste zi pe fundal imi sareau in ochi doar absurditati si fraze execrabile povestite de mine ca pe ceva esential (glume cu rahat & stuff…de nereprodus pe-aici pt ca suna absolut golite de inteligenta). m-am obisnuit sa port anumite etichete in preajma prietenilor, dar cred ca deep inside voiam ca ei sa vada, sa constate si sa admire o schimbare a mea de cand…si pana cand…ce au vazut a fost o snoaba proasta in ascensiune. ce se vede de oriunde de afara, o pretioasa inadaptata la realitatea din jur.
nu in ultimul rand – n-am apucat sa citesc tot ce mi-am adus in hd, ma gandesc ingrozita la sesiune, acum, in timp ce scriu, inca ma doare capul, sunt intr-o permanent extensibila pasa paranoica, tind si sa devin borderline, iar dominanta mea histrionica are mereu si mereu si mereu de suferit. si stii ce ma gandeam? ca pentru tipul asta de demult (gabriel codruţ, ii scriu numele pt că n-are rost să nu-l scriu, nu-i ca şi când ar mai merita să fie o iniţială investită cu mai mult mister decât…decât.) pe care l-am re”vazut” zilele trecute am functionat mult timp ca unul din chioscurile alea non-stop care vand, nu se stie din ce ratiuni, inclusiv sampanie si caviar. iar el…el n-ar fi intrat decat daca ar fi ramas fara tigari.
c’est ca.
) )
tasha era mica. si eu eram mica. si dan. si-acuma….:-< toate astea s-au strans asa, k niste reziduuri binevenite, ti-am mai zis eu o data k mi-ar placea sa strang la un loc multe elemente dinmulte vremuri faine, dar doar asa, just for a while, pt k nicio utopie nu-i sanatoasa:P de fapt, vremurile alea nu erau feerice. imi amintesc kestii destul de creepy de atunci. dupa pasti, am mers la un vernisaj de arta fotografica, erau acolo tot felu de artisti super-boemi, ma simteam cam ciudat. tin minte k purtam un top alb, k de furou, luat de printr-un second, si niste blugi. si k mi se parea k-s prea ferchezuita. era straniu rau de tot. atatia oameni frumosi si eu…mi s-a pus pata sa devin si eu asa, boema, rashchetata, jerpelita, cu pletele-n vant si sandale romane si tricou decolorat:)) intr-o alta zi, 5 mai, am mers cu maica-mea la piatza. se zicea k atunci se aliniaza planetele, marcand momentul inceputului “apocalipsei”. toata ziua am simtit-o cumva incarcata. in drum spre piata, pe lipscani, era f cald. am vazut-o atunci pe-o batrana din oras ale carei fete, gemene, sunt ambele oarbe. masive, inalte, deja imbatranite, identice, dar mai ales OARBE, deci straine, k din alta lume, se sprijineau de ea, de bratele ei. maica-mea a zis “grea cruce are si femeia asta”. mi s-a parut super-creepy. toata ziua m-a urmarit imagine asta. si un fel de repulsie. dup’aia, knd l-am citit pe sabato, am inteles k i wasn’t the only one:) apoi toata ziua am stat pe scari, in fata blocului b3 (cel kre se vede de la geamul camerei mele), am mancat o vafa cu vanilie, am povestit cu andreea (fata kre e la arhitectura in bucuresti acum..). alta amintiri “charged” de semnificatii aU (later edit: aici aveam un typo pt care cer scuze) fost dintr-o zi de mai tipica, incepand cu soare si sfarsind cu furtuna, knd am mers cu toata scoala de arta la castel k sa pictam. am facut niste kestii destul de fantastice, dar voalate, nereusite din pct de vd naturist. m-am simtit lame. cred k atunci am avut primul fior legat de fragilitatea si anemia talentului meu la desen. m-am intors acasa oarecum separata de restul grupului, m-a prins ploaia si m-a udat pana la piele. strazile erau goale, realmente goale, sau cva m-a facut sa le simt k atare. purtam un tricou negru cu decolteu patrat si niste pantaloni din in, bej. erau niste haine anoste, asa, simptomatice pt debusolarea, deruta si sentimentul k ceva nu merge…avusesem un fel de conflict cu ai mei. pt comportamentul iresponsabil, interesele perisabile, obsesia pt andrei (love was obsessive ever since those days:))) pacat k mi-a luat prea mult k sa accept felul asta de a fi) . taica-mio mi-a cerut sa transcriu tot ce mai scrisesem. s-a declarat nemultumit:( e adevarat, ma cam fortzam. de-atunci am liniste sufleteasca doar atunci knd poezia curge. knd vine peste mine si ma trezeste-n toiu noptii si ma obliga sa pun mana si sa “bag”, kiar dak o sa ajustez gandul ala de o mie de ori:) uda pana la piele, n-am reusit s-o impresionez p maica-mea. mi-a vbit tot dur, k in ajun. si m-am deprimat. dar asa, serios, cu maturitate. aveam si-un jurnal. l-am pierdut in conditii suspecte:)) alte lucruri se leaga de mersul cu bicicleta zilnic in curtea liceului 3, cu pegasul meu roz… aveam o camasuta exact aceeasi nuanta, si niste jeansi verzi cu flori mici roz, un pic evazati. asa ieseam. prin spatele atelierelor erau niste forme pe care le asociam cu niste roti specifice locurilor de joaca, doar k maro, intunecate, dark. era si hoitul unei broaste testoase acolo. eu o observam in descompunere. si ma fascina mirosul ala dulceag, de putreziciune. la un moment dat a ramas din ea o carapace. ma uimea faptul k o broasca atat de mare si-a gasit sfarsitul tocmai acolo. si-asta ma fascina. ma mai fascinau “lolitele” liceului: noemi si maura, amandoua blonde, mâţâite si fashion-victims. adevarate legende urbane. maura se pupa pe-acolo, printre pomi, cu un iubit de-ai ei, mult mai mare, in mod cert. ii spionam din mers:) si ar mai fi lucruri, pe astea mi le-am amintit acum. vin asa, cu o senzatie de racoare si un parfum pe care le stiu, si le mai simt, dar nu se mai intregesc pt k acum sunt pragmatica. 
