îmi amintesc foarte clar zilele de iunie în care decisesem că e timpul să nu mai simt nimic. absolut nimic. pe întuneric, bâjbâind ca un emo kid de prost gust, cu părul foarte lung din care picura apă amestecată cu parfum şi muşchii moi de la cele câteva zile în care nu mai mâncasem nimic, într-un tricou rupt la umăr şi cu un caiet imens- cu foi galbene- pe genunchi, ziceam că-mi concep marea şi decisiva capodoperă. din care am ales abia câteva fărâmituri incoerente cărora le-am zis “toate ceasurile”, un poem dezlânat şi sufocat de retorisme. făceam ceva ce aducea mai degrabă cu o jalnică şi total neprofesionistă şedinţă de spiritism pe care-o garnisisem cu simboluri căpătând sens – şi-acela parţial- doar în mintea mea. era ca şi cum, pitite printre organe vitale, aş fi încercat să scot la iveală fantome monstruoase de oameni, flori presate, foi cu pătrăţele pe care copiasem poezii tur-retur, animale (un anume câine orb pe care l-am mângâiat în curtea unui hotel şi pe care am fost foarte convinsă că, involuntar, l-am mâncat în aceeaşi seară pe post de gordon bleu, la cină). nu cred în transe, anse şi alte minunăţii de acest fel. nu cred în scrisul terapeutic şi nici în orgasme estetice. în frumuseţea străină ca un briceag cu prăsele de sticlă cu care abia aştept să-mi rănesc inima. ce căutam acolo nu era poezia care să mi se-nşire pe sforiţele subţiri de nylon de care mă legasem ca o marionetă inexpresivă, ce căutam era viaţa- o viaţă măruntă şi meschină ca sticla pisată amestecată cu zahăr. nu cred în experienţe care te transfigurează, poţi fi acel vechi şi urât tu într-o clipită, doar să fii provocat, doar să-ţi dai seama că-n anumite împrejurări nu poţi fi mai mult fără să laşi între tine şi the acting you o prea mare marjă de eroare şi ambiguitate. dacă aş fi atât de narcisistă aş zice că atunci s-au înnodat toate şi atunci toate s-au destrămat. dar n-a fost nimic. o fată pierdută-n spaţiu a cărei disperare de-a nu mai fi de una singură o puteai mirosi de la o poştă. un ceai concentrat de inspiraţie. părul lung, mirosind a vişine şi migdale. oasele. ochii goi. câteva zile în care mă îmbrăţişam cu drag, apoi dădeam înapoi. frumoasa şi scurta mea poveste de dragoste cu mine însămi. self-loved in spite of all great faults.