maşina de cusut 2











picture-14picture-3

…pentru că încerc să scriu un text amplu despre nucleul dystopic al textelor încărcate de conştiinţa post-almost-dystopică a deceniilor trecute şi despre cum dystopia funcţionează tot mai puţin ca warning, pretext didacticist, paraliteratură, şi tot mai mult ca prilej de explorat teritorii estetice ofertante etc., iar poezia pare tot mai atrasă de genul acesta de atitudini semi-angajate, semi-detaşate, de contexte care propun numai o cvasi-defamiliarizare, în fine, nici mie nu mi-e prea clar, deocamdată sortez bibliografii şi sunt într-un soi de panică binefăcătoare. data predării proiectului meu e incertă, preconizată undeva pe la începutul lui octombrie, şi mari realizări “pe parcurs” nu am,  aşa că panic and freak out…citesc transformations of language in modern dystopias and it gets me thinking. după ce voi simţi că am ajuns la rezultate reale şi palpabile cu toate lecturile astea, probabil că am să am curajul de a propune lumii şi texte un pic mai puţin aservite superficialităţii care înfloreşte aici. până atunci, fără a-i pune activităţii de scris lucruri oarecum prefabricate labelul de procrastination, am găsit ceva brainwashing drăguţ (cele 2 epitete nu se anulează reciproc, sunt, mai degrabă, într-o perfidă cârdăşie). deci, olga în nişte aserţiuni/afirmaţii/wannabe-iciuni:

Dacă eram o lună, aş fi fost februarie.

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost joi.

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost dimineaţa ilegal de devreme, între 5 şi 6, cam când s-ar fi sfârşit schimbul de noapte în era industrială :) )


Dacă eram un animal marin, aş fi fost un coral.

Dacă eram o direcţie, aş fi fost înapoi, cu spatele.

Dacă eram o virtute, aş fi fost perseverenţa.

Dacă eram o personalitate, aş fi fost Zelda Fitzgerald.

Dacă eram o planetă, aş fi fost Pluto, pentru că nici măcar nu e planetă.

Dacă eram un lichid, aş fi fost Ginger Beer.

Dacă eram o piatră, aş fi fost agat.

Dacă eram o pasăre, aş fi fost un sticlete.

Dacă eram o plantă, aş fi fost o floare de ceară.

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost zăpuşeala dinaintea furtunilor cu descărcări electrice.

Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost un xilofon.

Dacă eram o emoţie, aş fi fost entuziasmul.

Dacă eram un sunet, aş fi fost fa major.

Dacă eram un element, aş fi fost radiu.

Dacă eram un cântec, aş fi fost “Dirge”.

Dacă eram un film, aş fi fost “Glissando”.

Dacă eram o carte, aş fi fost “The Country of Last Things”.

Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Blimunda (din “Memorialul mănăstirii” ), sau Clea ( din “Cvartetul din Alexandria”)

Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost o salată de ton.

Dacă eram un oraş, aş fi fost Riga.

Dacă eram un gust, aş fi fost bittersweet.

Dacă eram o aromă, aş fi fost cea a cafelei cu lapte şi scorţişoară.

Dacă eram o culoare, aş fi fost arămiu.

Dacă eram un material, aş fi fost catifea.

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost “invalidare”

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost un extra-sfârc.

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost o ridicare din sprânceană.

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost educaţia sentimentală:)).

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Petunia.

Dacă eram o formă, aş fi fost o elipsă.

Dacă eram un număr, aş fi fost 8.

Dacă eram o maşină, aş fi fost un Lăstun.

Dacă eram o haină, aş fi fost un manşon.

kisskiss



strelnikov spune:

lol dirge rulz.

altfel, imi permit sa remarc o contradictie: “entuziasmul” nu rimeaza cu majoritatea celorlalte optiuni.



masina de cusut spune:

da, dirge si clipul aferent…

ei, ba da, dar ar fi trebuit sa fiu mai clara: entuziasmul urmat de dezumflare… haha, asa o constanta (pentru mine, cel putin :P )



coyote spune:

Norocul nostru este ca nu esti nimic din cele de mai sus. Norocul nostru ca de fapt esti o scriitoare foarte buna, o persoana cu gusturi rafinate si un suflet tanar.

Nu putem merge decat inainte. Inapoi nu se poate, pe loc daca stam pierdem mai mult. Si eu ezit intre o dezumflare continua si ciclul umflare-dezumflare… Dupa atatea dezumflari parca nu-mi mai vine sa o iau de la capat… Dar watcha gonna do?

Cum mi-au zis multi “ce-i al tau e pus de-o parte”. La care eu le raspund invariabil “ce-i al meu e pus departe” :) )



masina de cusut spune:

a big smile pt commentul tau. kinda made my day :)



masina de cusut spune:

…cat despre lucrurile care ti se cuvin si la care crezi ca nu vei avea acces prea curand, uneori se-ntampla sa fie surprinzator de “acolo” si de “sub nasul tau”. desigur, bucuria descoperirii lor poate fi preludiul inca unei dezamagiri dar da, we must always take risks, that is our fate



Coyote spune:

Do you know me? :) )
Am descoperit fericirea langa mine… Sub nasul meu… Dar, evident, asta a fost doar preludiul de care ziceai. Perversiunile vietii.

Riscuri? Da, incerc sa ma conving ca e vorba de riscuri, nu de esecuri programate.



masina de cusut spune:

hmm…do i know you? sper ca nu, pt ca in caz contrar inseamna ca nu mi-am dat seama pana acum, asa ca va trebui sa ma simt prost. :)
dar mnah, nu mi se zice toata ziua ca sunt o scriitoare f buna, deci mi-am permis vanitatea sa iau asta ca smth making my day (daca de reactia asta se lega intrebarea…)

din mica mea experienta de ups & downs existentiali am extras o gramada de paradoxuri, printre care si faptul ca intotdeauna fericirea vine pe fondul unui life’s twisted sense of humor si pleaca in conditii similare. long story.



Coyote spune:

Nu, reactia se lega de “fericirea sub nasul meu” :)

Vom mai vorbi.



masina de cusut spune:

mi s-a intamplat si mie, banuiam ca nu sunt singura :)



ggl spune:

The photos resemble Diane Arbus portraits, only in colour.



masina de cusut spune:

da, oarecum, cu freaks…:)
ii apartin lui koen hauser (http://www.koenhauser.com/), colectia opus magnum atomium.



Este frumos ca poti vizualiza atatea variante concurente ale destinului tau. Ramane poate sa te intrebi precum Czuchlewski- in ce masura doresc a face un pas in afara celui de “aici si acum”, avantandu-ma intru altceva-ul fiintei mele? :)



masina de cusut spune:

nu le-aş numi variante concurente ale destinului meu, mai degrabă ipostaze ,supuse, desigur, unei logici absurde, ale ceea ce aş putea desemna drept destinul meu. nu altcumva-uri, altcvauri, ci la fel-uri, în alte condiţii…formale, aş zice, provizoriu. am văzut miza jocului ăstuia într-un soi de rearticulare a ceea ce eşti într-o formulă caleidoscopică. şi îmi asum faptul că încercând să fill in the blanks am realizat că sunt un pic Lăstun, un pic manşon, un pic dimineaţa între 5 şi 6, etc. exerciţiu narcisist, ar spune unii, doar că prezenţa narcisismului-manifestându-se fie periculos şi discret, fie doar superficial,ostentativ şi unharmful- nu mai e un secret pt nimeni, demult…



Lasă un Răspuns

et caetera