n-aş fi prima care să spună că relaţiile cele mai speciale de care poţi să-ţi aminteşti (chiar şi după ce ai uitat tot ce ai învăţat) nu sunt cu oameni vii şi complecşi, ci cu posesorii unor chipuri neasemuit de frumoase (poate din pricină că le vezi fugitiv, încremenite într-o secundă care s-ar putea să nu fie pe de-a-ntregul reală, aşa cum fotografiile surprind chipul tău într-o clipită, influenţat de tot universul din jur, de la cum cădea lumina pe o şuviţă din păr, până la vântul care te făcea să pari burzulită sau sălbatică), cu voci care-ţi cântă exact ce vrei să auzi sau exact ceea ce ştii deja, dintr-o bandă montată aiurea într-un cd-player intrisec, cu talismane ciudate pe care le porţi până ce le goleşti de farmec, nu, nu oamenii plini de defecte sunt marile mele iubiri. şi câteodată, când stau cu ochii-n tavan şi somnul nu vine, mă gândesc la străfulgerările astea de frumuseţe care îmi întreţin iluzia că nu-i totul atât de patetic şi lipsit de sens pe cât mi se pare la lumina zilei.

ascult madrugada. am avut o zi lungă şi m-am simţi ca un gunoi. dar acum sunt îndrăgostită de trupa asta nordică. şi mănânc o portocală acră- aşa cum îmi place mie. şi totul pare să se aranjeze. ca într-un sitcom.

factlogic vbind, sesiunea (asta) e gata. note am aflat pe sarite (o grămadă de 9). not much to say, poate doar de înşiruit examene ca în coşmarurile cu examene de mai târziu (câteva), sediul bcu cu sala 1 care a ajuns la un moment dat să mă “agreseze” fizic, să mă sufoce, să mi se strecoare sub haine şi să-mi şoptească la ureche un sadic “citeşte altcevaaa”, emoţii distructive şi, în sfârşit, junk food ocazional, plus un ten cu probleme şi 3 rânduri de cearcăne sub ochi. azi, în schimb, e altfel. vertijul s-a dus, e vremea să mă-ntind pe dormeză şi să savurez nişte filme din cele care (iată) s-au downloadat (şi mă bucură gândul ăsta cum mă bucură faptul că vine primăvara, se topesc zăpezile..) e vremea să termin de citit “cosmos” şi alte multe romane, vremea să visez la hunedoara, la prietenele mele, la o.m.-ul de februarie (despre care scriam mult anul trecut)

e vremea să pun nişte muzică şi să cânt în gând, să beau un suc arovit hihi şi